Bookaholic

Pentru iubitorii de carte, ar trebui să prezinte interes nu numai produsul final, ci şi aspecte ce ţin de prelucrarea imaginii, de grafică şi hârtie, de alegerea copertei, și așa mai departe.

În acest  sens, între 19 noiembrie şi 16 decembrie, se desfăşoară prima ediţie a unui eveniment organizat de Square Media, „Carte cu Arte” (un produs marca asociaţiei culturale Idioma), la Galeria Universităţii Naţionale de Arte (coorganizator al acestei ediţii), în cadrul căruia au loc conferinţe pe subiecte tehnice, de concept grafic sau distribuţie, workshopuri de creaţie de carte-obiect (unde se lucrează cu hârtie manufacturată, textil, lemn, metal, tipar înalt, letterpress, linogravură, xilografie, legătorie), un târg de carte de artă, expoziţie de prisoase de tipar şi afiş, precum şi un concurs de carte-obiect. Anthony Frost, Bastilia, Cărtureşti, Humanitas şi Librăria Jumătatea Plină au fost librăriile care au răspuns acestui proiect, iar Răzvan Supuran, Ioana Dinescu, Lucian Muntean, Vladimir Bulat sunt printre artiştii care s-au alăturat şi ei „Cărţii cu Arte”.

Am stat de vorbă cu Cosmina Chituc, unul dintre organizatorii acestui eveniment – binevenit, de altfel, pentru că încurajează creaţia de carte de artă.

„Dacă vom avea ocazia să cerem bani pentru ceva, atunci nu vom cere aceşti bani pentru noi, ci pentru cărţi”

Proiectul „Carte cu Arte” aduce o perspectivă inedită asupra noţiunii de carte, axându-se nu numai pe ceea ce ţine de conţinut, ci şi pe aspectele extratextuale. Cum aţi ajuns la această concepţie şi ce vă propuneţi cu acest proiect?

Square Media este un atelier în sensul cel mai consistent al cuvântului. Nu îl folosim în titulatură pentru că nu are nici o legătură cu utilizarea în scopuri de marketing sau de siropoase abordări de clienţi. Îl folosim însă de câte ori vrem să spunem că suntem mai mult decât un buton pe care apeşi ca să iasă un print de lucrare foto sau mai mult decât un detepist care pune în pagină nişte informaţie ca să rezulte o publicaţie.

Noi înşine, fiind legaţi personal de zona de artă, am dezvoltat firesc un ataşament profesional preferenţial faţă de acest domeniu. Publicaţia de artă, fie ea carte, album sau broşură a fost, prin urmare, permanent o parte importantă a jocului şi a dublat constant lucrul nostru cu artişti care doresc să imprime fotografie de artă sau reproducere sau un simplu afiş de expoziţie. Am stat lângă oameni şi întotdeauna această împreună-construcţie a mers dincolo de producţia efectivă.

De câţiva ani, am început să căutam şi finanţare pentru unele proiecte editoriale. Anul trecut, de pildă, l-am sprijinit pe Nicu Ilfoveanu în cele două proiecte de carte pe care le-a făcut împreună cu Octav Avramescu şi cu Agnes Birebent. Între timp, am lucrat cu Ilinca şi Ariana Nicodim la albumul Ion Nicodim. Mai înainte, ne-am implicat în diverse alte publicaţii realizate, de pildă, de Galeria Posibila sau de Galeria AnnArt sau de autori individuali. Iar această implicare a fost fie de concepţie grafică, fie de prepress, intermediere a tiparului, secretariat redacțional sau de realizarea aplicaţiei de finanţare şi a decontului. Anul acesta, a fost prima dată când le-am făcut pe toate acestea pentru un singur proiect – un proiect asumat explicit de atelierul nostru – şi anume cartea Despre Ochiul de Veghe a lui Vladimir Bulat, carte pe care o lansăm în 6 decembrie (ora 17) la „Carte cu Arte”.

Prima şi cea mai importantă problemă este aceea a dialogului cu publicul. Cartea asta nu este un bestseller, nu este un album cu poze mari şi lucioase după artişti celebri de mult confirmaţi, nu este nici tipărită în tiraje prea mari, nu este nici distribuită în prea multe locuri, nu se găseşte nici în târgurile de carte. Ea îşi spune povestea altfel; nu-i plac reuniunile mondene şi vernisajele în care nimeni nu vede nimic; nu-i sunt proprii lansările de moment şi nici ştirile picante. Are nevoie de întâlniri tihnite, aşezate, pe îndelete.

Noi am căutat un astfel de loc în care această carte să se regăsească firesc şi în care să intre într-un consum coerent. Nu l-am găsit. L-am construit. Am făcut, prin urmare, un loc în care am strâns câte cărţi am putut, câţi editori am reuşit – le-am pus împreună în ideea că aceste cărţi stau mai bine unele cu altele decât singure, amestecate printre lucruri diferite.

Nu poţi acoperi toate lucrurile dintr-o singură ediţie sau perspectivă şi nici nu este util să o faci. Am gândit acest eveniment pe o durată de o lună de zile (pentru că nu este un târg al surprizelor instantanee şi al consumului imediat) şi pe o structură de mai multe ediţii, care să adauge subiecte, care să schimbe locaţii (este important să fie un „Carte cu Arte” şi la Cluj, şi la Timişoara, şi la Iaşi, şi oriunde îşi găseşte parteneri de dialog – la îndemâna cititorului).

Acest eveniment nu a avut finanţare şi mi se pare important să subliniez acest aspect pentru că lipsa unei finanţări ne-a condus către un mod de a vedea lucrurile de fapt. Iniţial, în urmă cu un an, atunci când am articulat primele idei ale acestui proiect, aveam nevoie de bani ca să putem invita nişte oameni din afara ţării.

Pentru că nu am reuşit să primim finanţare (şi nici nu am continuat să căutăm, căci asta ar fi însemnat să pierdem din timpul de muncă efectivă la proiect – nu suntem prea mulţi în echipa propriu-zisă de lucru…), gândurile noastre au luat-o între timp pe alte căi. Anume, am ajuns la concluzia că, decât să căutăm bani ca să facem ediţii, ar fi mult mai eficient şi mai bine dacă am căuta bani să facem cărţi! Să facem noi cărţi, să-i ajutăm pe cei care fac astfel de cărţi să găsească resursele necesare etc. Sper ca această parte a răspunsului să fie corect înţeleasă: nu suntem o editură, dupa cum nu suntem o librărie, dupa cum nu suntem un agent de fund raising. Dar, dacă acest eveniment va reuşi să crească în timp şi dacă vom avea ocazia să cerem bani pentru ceva, atunci nu vom cere aceşti bani pentru noi, ci pentru cărţi.

„Nu e loc de competiţii aici, ci de a găsi, împreună, formule potrivite, de a ne corecta unii pe alţii, de a creşte şi sprijini idei comune”

Ce presupune concursul de carte-obiect şi cum vedeţi voi noţiunea de carte-obiect?

I-am spus concurs, deşi nu este chiar un concurs. Dacă înţelegi resorturile întregului eveniment, îţi dai seama că şi acest capitol al evenimentului este tot o întâlnire. Am provocat această întâlnire, am chemat oameni care fac carte-obiect să ni se alăture. Credem că nu este încă momentul în România (şi nici eficient acum) să jurizăm valoric, să spunem care-i cea mai bună. Până acolo vor trebui să se întâmple nişte discuţii, va trebui atent studiată problema delicată a criteriilor de jurizare şi a membrilor juriului.

În plus, anul acesta s-au întâmplat deja doua concursuri: unul a fost „Bun de Tipar”, prima gală dedicată industriei tipografice din România, iar al doilea a fost „Cele mai frumoase cărţi din România”. Două concursuri care reprezintă, de fapt, rampa de lansare către participări posibile la târguri şi concursuri similare din străinătate. Concursul nostru nu se suprapune cu aceste iniţiative, cum, de altfel, nu o face nici evenimentul în sine. Mai mult decât atât, am intrat în dialog. E bine să fim împreună. Mai bine decât separat.

Prin urmare, cărţile premiate sau cele care au intrat în jurizarea finală în cadrul acestor două alte concursuri se regăsesc în expunere la „Carte cu Arte”.

Nu e loc de competiţii aici, ci de a găsi, împreună, formule potrivite, de a ne corecta unii pe alţii, de a creşte şi sprijini idei comune. Vorbim până la urmă de o nişă. Parţial e vina noastră că nu ştim să spunem lucrurile aşa încât publicul să crească, să se apropie de acest altfel de carte. Parţial, e de vină un soi de lipsă de educaţie vizuală. Ceea ce ne propunem noi este să lăsăm deoparte vinile de tot felul şi să încercăm să dezvoltăm aceste lucruri – inclusiv capitolul de concursuri – cât mai mult şi cât mai bine.

Prin propriul concurs de carte-obiect am încercat doar să invităm la dialog. Sigur că, totuşi, orice dialog trebuie să aibă un motor de funcţionare, un motiv. Cum numeşti această chemare la întâlnire? Îţi vine să-i zici concurs, deşi nu dai premii, nu nominalizezi reuşite. Şi-atunci, noi am avut ideea de face un concurs formal, unul care să stimuleze şi publicul să participe: un concurs al popularităţii. Vizitatorul sau cumparatorul sau cititorul le vede, optează pentru una care îi place cel mai mult şi o votează. Votul se pune într-o cutie. Cutia se taie în 14 decembrie. Propunerea care a strâns cele mai multe voturi este căştigătoare. Câştigătoare a ce? A ocaziei de a intra în dialog. Premiul în sine constă evident în carte. „Carte cu Arte”!

Au înscris cărţi în acest concurs: Oana Vasilica Paun, Gelu Florea, Florin Spătaru, Georgia Maria Gulea, Cătălina Moş, Irina-Catinca Mihai. Numele sunt aşezate în ordinea cronologică a înscrierii propunerilor.

Ne-am întâlnit însă, chiar în timpul desfăşurării evenimentului, cu următoarea situaţie: o studentă la Grafică, de la Universitatea de Artă, era tristă că n-a ştiut din timp de acest concurs (pentru care noi fixaserăm o dată-limită de înscriere, la sfârşitul lui octombrie) şi care ar fi înscris şi ea o propunere. Dat fiind că ideea de „concurs” este doar o convenţie de lucru, o formalitate, răspunsul nostru a fost: dar vino şi acum!

Ideea este deci să ne întâlnim!

Va duce întâlnirea dintre cititor şi producătorul de carte la o înţelegere mai complexă a ceea ce înseamnă carte de artă?

Şi aici trebuie făcute nişte menţiuni. Titlul evenimentului este „Carte cu Arte”. Carte cu toate artele ce şi-au dat mâna la apariţia ei. Nu doar cartea de artă este o astfel de carte. Sigur că, în mare măsură, cartea de artă include aceste preocupări, dar nu exclusiv ea. Sunt şi cărţi de arhitectură, sunt şi cărţi de poezie, sunt şi cărţi de literatură, sunt şi cărţi de bucate… Toate cărţile, de fapt, pot fi judecate ca făcând parte sau nu din această categorie.

O a doua menţiune este că nu numai cititorul, ci şi producătorul însuşi este invitat la o întâlnire. Nici producătorului lucrurile nu-i sunt în totalitate clare. Şi el are nevoie de o întâlnire cu librarii să zicem ca să intre într-un dialog ce l-ar putea conduce către o accesare directă a reţelelor mari de distribuţie. Noi am invitat în acest sens librăriile: Anthony Frost, Bastilia, Cărtureşti, Humanitas, Jumătatea Plină.

După cum are nevoie de o întâlnire cu tipografii (mai mulţi şi mai diverşi decât întâlneşte în propria experienţă de tipar) şi am invitat în acest scop Imprimeria Arta Grafică, Inkorporate Print şi Master Print Super Offset. După cum îi este necesară o întâlnire directă cu furnizorul de hârtie şi am invitat Antalis Romania într-o astfel de întâlnire. După cum are nevoie să ştie cum poate imprima ediţii de 3 sau de 5 cărţi pe hârtii speciale şi la acest capitol am vorbit noi (pentru că Square Media cu asta se ocupă preponderent) alături de Epson Romania (pentru că noi folosim tehnologie inkjet print pe echipamente şi suporturi de imprimare Epson).

Discuţia se poate extinde şi spre cartea manufacturată integral (de la hârtie la legătorie şi copertă), iar întâlnirea cu Răzvan Supuran şi cu Atelierul de Carte este, credem, cea mai lămuritoare, mai diversă şi pe termen lung.

Ce presupune această experienţă „altfel” a lecturii, pe care o propune proiectul vostru?

Suntem cu toții şi cititori. Citim oricum, oriunde. Pentru că încheiem munca târziu. Citim pe scara blocului sau în tramvai atârnaţi de bară sau în metrou… Între cărţile pe care le citim, sunt unele pe care le şi mirosim, pe care le adulmecăm mai întâi atunci când le deschidem, pe care le mângâiem pe copertă înainte de a intra în conţinut, în care nuanţa sau textura hârtiei rămâne în aceeaşi memorie a lecturii. Asta este altfel.

Te poţi întâlni cu o carte într-o librărie sau pe o tarabă sau în biblioteca unui prieten. Această carte vorbeşte singură. Altfel-ul la care invităm noi este opusul acestei singurătăţi: o ajutăm să vorbească nu doar prin sine însăşi, ci şi alături de fragmentele de producţie ce compun întregul. Dacă treci prin toate întâlnirile de la „Carte cu Arte” vei vedea ca fiecare discută despre câte o bucăţică din ansamblul unei cărţi generice. Aceste cărţi, dincolo de experienţa directă a lecturii, au acum şi ocazia de a fi accesate prin (aproape) toate lucrurile care au contribuit la producţie şi editare, la scriere etc.

Şi ar mai fi un altfel legat de cartea însăşi. Sunt pur şi simplu altfel de cărţi.

Cum a fost întâmpinată iniţiativa voastră de către editori, librării etc.?

Evenimentul în sine s-a dezvoltat din aceste întâlniri. Noi am pornit la drum cu nişte idei şi cu câţiva oameni. Pe acest drum ne-am întâlnit cu mulţi alţii şi cu sumedenie de alte  idei. Am încercat să ataşăm proiectului toate aceste noi întâlniri. Am încercat să ţinem cont de nemulţumiri şi să dezvoltăm exuberante. Dacă mă întrebi cum a fost, cred că cel mai simplu şi sincer răspuns este că evenimentul arată astăzi aşa cum arată datorită acestor întâlniri. Faptul că ele s-au întâmplat şi au fost constructive răspunde şi întrebării despre cum. Toţi cei pe care i-am întrebat au răspuns. A fost cel mai bun răspuns posibil.

„Este greu încă să explici oamenilor că un atelier nu înseamnă să vii ca la urs”

Aţi avut incluse şi ateliere de manufactură. Cum s-au desfăşurat şi care a fost finalitatea lor?

Atelierele „Cartea de Hârtie” au reprezentat iniţiativa lui Răzvan Supuran. După ce ne-am povestit reciproc gândurile şi proiectele cu ocazia dezvoltării „Carte cu Arte”, el ne-a propus să se implice în eveniment, înaintea începerii lui propriu-zise, şi prin realizarea acestor ateliere. Au fost câteva participări, au venit nişte oameni.

Este greu încă să explici oamenilor că un atelier nu înseamnă să vii ca la urs, să stai pe margine şi să-ţi consumi timpul altundeva decât acasă. Nu înseamnă să aştepţi să ţi se întâmple marea cu sarea manufacturii. Ci înseamnă să ştii ce ai de făcut, să vrei să faci, să găseşti în atelierul de manufactură a hârtiei sau a copertei sau a legătoriei o soluţie bună propriei tale poveşti şi să treci la treabă. Atelierele acestea au oferit locul trecerii la treabă, omul cu o anume experienţă şi un minimum de material necesar. Finalitatea aş vrea să o discutăm împreună la „Carte cu Arte”, sâmbătă, 8 decembrie, începând cu ora 16.30.

În ce va consta Premiul Idioma şi cum vedeţi, în urma înscrierilor, interesul stârnit de acest proiect?

Idioma îşi propune într-adevăr un premiu. Pentru că este o asociaţie culturală foarte tânără care a pornit dintr-un atelier de producţie. Scopul său este să susţină tipul de carte pe care l-am povestit anterior. Prin urmare, premiul său cel mare trebuie să fie creşterea unei echipe şi apariţia de noi cărţi.

Am divagat conştient. Sunt sigură că tu te referi la premiul de la concursul de carte-obiect. Premiul este acelaşi. Să ne ţinem de treabă. De treaba aia bună.

Cum vedeţi dezvoltarea „Cărţii cu Arte” pe viitor?

A cărţii sau a evenimentului?

Evenimentul va depinde de cărţi. Dacă se vor epuiza toate tirajele tuturor cărţilor, oricum în această ediţie sunt prea puţine titluri încă. Vom intra în legătură cu editori noi. De asemenea, evenimentul nu atinge încă multe lucruri. Grafica de carte, ilustraţia de carte, legătoria… şi multe altele nu sunt discutate încă. De asemenea, categorii bine individualizate de cărţi nu se regăsesc în adunarea prezentă. Este un început şi nu trebuie să ardem etape. Nu ne grăbeşte nimeni. Poate doar pachetele cu cărţi pe care le tot mutăm dintr-o pivniţă în alta până reuşesc să-şi găsească partenerul de dialog.

Noi zicem că sigur facem şi ediţii următoare.

O parte destul de mare dintre cărţile participante la această primă ediţie sunt realizate cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional. Din această cauză (dar şi din multe altele), consideram AFCN un partener real de dialog şi un participant direct în echipă. Aşadar, ei au o secţiune dedicată special printr-o întâlnire la care vă aşteptăm, în 12 decembrie (ora 18). Sunt prezente în eveniment şi cărţi care nu se vând, care doar se răsfoiesc. Şi despre ele trebuie discutat. Vom trage şi o linie a concluziilor în 14 decembrie.  Dar mai multe în acest sens, ca să vedeţi care sunt participanţii, fie ei editori sau parteneri, hai să zicem şi  www.asociatiaidioma.ro.

Pe de altă parte, evenimentul se schimba şi, pe măsură ce se desfăşoară, este ca un organism viu. S-au adăugat unele lucruri, cum este o întâlnire foarte specială de legătorie, stârnită de Răzvan Supuran (luni, 10 decembrie, ora 18) şi care nu este anunţată în program. Avem o lansare nouă, nescrisă în acelaşi program, Plimbare cu Orb, sâmbătă, 8 decembrie, ora 15.30. Va şi fi Ana Alexe cu Manual de tipare (care nu e o carte), în 8 decembrie între 11 şi 13. Va fi şi Dragoş Lumpan cu Ultima transhumanţă, în 13 decembrie (ora 18). Va fi tot timpul deschis, adică şi în zilele libere de weekend şi pe 30 noiembrie, şi pe 1 decembrie.

Avem panouri pe strada de la Affichage Romania, produse de Zenot Media. Avem materiale tipărite pe care le dăm şi care au fost realizate cu sprijinul tipografilor şi hârtiei mai sus-numite. Am făcut şi un parteneriat cu Târgul de Carte Gaudeamus, în care am chemat oamenii la „Carte cu Arte”. Şi cu Observator cultural, şi cu Igloo, modernism.ro, Adevărul, Historia, Dilema Veche, Art Act Magazine, Art Clue, Observator cultural, Liternet, Decât o revistă, Avantaje, Radio România (Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Internațional, Radio România București fm, Radio România 3Net), Radio France Internationale.

Avem şi obiecte de sărbători, create de Anamaria Avram. Avem cărţi de la Asociația pentru Artă Ilfoveanu, Atelierul de Grafică, Centrul de Introspecție Vizuală, Fotocabinet, Galeria Nouă, Galeria Posibilă, Igloo Media, Institutul Cultural Român, Editura Jumătatea Plină, Editura MARTOR (Muzeul Național al Țăranului Român), Editura UNArte.

Avem, de fapt, o mulţime de oameni care cred în acest proiect şi alături de care ne dorim să dezvoltăm ediţia următoare şi câte or mai fi. Cărţile vor depinde de cărţi. Ele nu trebuie să se dezvolte, ci să apară. Sunt multe idei bune în ţara asta şi mulţi autori. Ceea ce ne străduim sa facem, măcar anual, este un loc în care aceste cărţi să fie văzute, discutate, cumpărate. Să fie vii.