În lumea lui Dickens la Museum of London
Poveştile Dianei
A year of reading the world: o carte din fiecare ţară a lumii
Istoria ca un dans de tango
Ascultă singura înregistrare existentă a vocii lui Sigmund Freud
Cărți în .com/.co.uk (10-15 mai)
Norman Manea: „Literatura este, în esenţa ei, amorală. Morala ei vine implicit”
Irina Dumitru, cititoarea noastră pasionată de lucruri frumoase
Toni Morrison şi valorificarea pozitivă a trecutului
Museum of London nu e prima opțiune de vizitat când mergi la Londra. Nici a doua, nici a treia. Recunosc că, dacă nu ar fi fost expoziția dedicată lui Charles Dickens, lăsam să treacă și această vizită aici fără să-i compostez biletul. Și era păcat, dar despre asta un pic mai târziu, după ce vă povestesc cum s-au hotarât englezii să-l sărbătorească pe Boz la venerabila vârstă de 200 de ani.
Primăvara mea nu a început odată cu primele zile de soare hotărât, ci cu prima carte semnată de Diana-Florina Cosmin, ilustrată de Ágnes Keszeg şi apărută la Editura Curtea Veche – Poveştile unei inimi.
Trăim într-o lume în care să fii ocupat e bine. Înseamnă că ai ce mânca. Ceea ce, de obicei, nu mă deranjează – cu excepția momentelor când dau peste liste de recomandări de filme și cărți și alte chestii interesante de citit, ascultat sau văzut, ca lista asta, sau filmele de aici – și asta doar ca să dau primele două exemple care-mi vin în cap și să trec peste cele câteva zeci de titluri pe care le-am înghesuit cu lăcomie în Kindle, de am ce citi până la pensie. Ei bine, atunci simt frustrarea omului care nu poate să stea toată ziua cu cracii pe pereți și să citească.
În fluxul de cărţi despre comunism care au tot apărut în ultimii 10-15 ani, puţine sunt cele care reuşesc să impresioneze – asta pentru că a cam devenit o regulă nescrisă că trebuie să arăţi cât de rău era pe vremea de tristă amintire, iar esteticul trece în subsidiar, căci povestea nu trebuie să exceleze neapărat prin construcţie sau prin conturarea de personaje, ci prin mesaj, obligatoriu anticomunist. Cam supralicitată această temă (şi în literatură, şi în film), dar şi obosită înainte de vreme, căci din ea s-ar fi putut scoate producţii cu mai multă substanţă, aşa cum s-a întâmplat în cazul dramei Holocaustului sau chiar în cazul tragediei de la 11 septembrie (dacă e să amintim doar cartea lui Jonathan Safran Foer, Extremely Loud and Incredibly Close).
Astfel că, deşi cu un titlu atractiv şi cu o copertă ce trimite la filmele poliţiste din anii ’50 sau poate la clasicul Casablanca, nu am sperat ca în cel mai recent roman al lui Stelian Tănase, Moartea unui dansator de tango, să întâlnesc în sfârşit o scriitură eliberată de obsesia de a evidenţia ororile sistemului, o carte ce nu îţi mai pune în faţă o pancartă pe care scrie „aşa trebuie să gândeşti şi să simţi despre ce a fost înainte de ’89”.
Pentru cei care l-au auzit imitat de atâtea și atâtea ori în filme, mai mult sau mai puțin caricatural, dar nu l-au văzut niciodată vorbind cu adevărat, înregistrarea de mai jos s-ar putea să fie surprinzător de familiară. Da, Freud vorbește ca în filme 
Cele nouă cercuri ale infernului lui Dante – construite din lego, de un artist român. Infografic: cele mai citite cărți din lume. Interviu cu Alastair Reynolds, despre Blue Remembered Earth (nu-l veți putea citi în întregime, apărând doar în versiunea tipărită a revistei, dar câteva întrebări și răspunsuri interesante sunt). |
Într-o discuţie care a captat atenţia publicului de la Librăria Bastilia timp de aproape trei ore, Norman Manea, aflat în ţară la invitaţia revistei Observator cultural şi a Editurii Polirom, a invitat la un dialog care să nu stea sub lupa moralităţii, ci să fie mai caustic, în sensul de a încerca să descopere miezul [...] |
Irina ne face mereu mici surprize pe Facebook, punându-ne pe wall cele mai drăguțe lucruri legate de cărți, de la rafturi, bijuterii până la filme cu scriitori. Ne-am gândit să aflăm mai multe despre ea pentru că, așa cum știți, suntem foarte fericiți când vedem cât de frumoși și bookaholici sunt cititorii noștri. Irina are [...] |
Odată cu dezvoltarea tot mai accentuată, în ultimii ani, a studiilor multiculturale, cu ramura sa de studii postcoloniale, problema sclaviei (abolită extrem de tîrziu, în America, spre mijlocul secolului al XIX-lea, efectele ei fiind vizibile însă pînă tîrziu în secolul al XX-lea, culminînd cu celebrele manifestări Ku Klux Klan, care şi-au făcut simţită prezenţa, deşi [...] |
